twisted mind

[Ema Snow]

• Ema nu se implicase niciodata prea mult in cazurile tatalui ei. Prezenta doar un interes oarecum ingrijorator, asa cum i se parea normal pentru o fiica. Da, era atenta pentru ca vana informatii. Orice o putea ajuta sa se dezvolte pe plan profesional. Facea profiluri psihologice hotilor de mahala, incercand sa se perfectioneze. Profilurile unor nimicuri... Si asta pentru ca nu avea timp. Sterpelea cate un dosar din biroul tatalui ei inainte sa se duca la culcare si trebuia sa-l returneze inainte de rasaritul soarelui. Asa ca nu lua niciodata ceva gros, ceva complex. Pentru ca stia ca nu putea sa acopere toate datele intr-un timp atat de scurt.
  Asculta neutra replicile. Da, tatal ei gresise, dar nu-l putea condamna. Asa cum nu-l putea condamna pe Kurt. Refuza sa nege faptul ca el era doar un om ale carui nevoi nu erau intelese pe deplin. Se ruga doar ca tatal ei sa fie suficient de destept pentru a vorbi cu sora Emei. Dawn stia foarte multe despre 'excursia' soimencei. Avea sa-l lamureasca si avea sa-l linisteasca. Situatia actuala era lux pe langa ce suferise Ema.
  " Nu neg ca esti victima tatalui meu" vorbi ea calm. " Si stiu ca el a facut niste greseli pe care altii nu le-ar face. Se poate dovedi destul de inflacarat uneori, nu?" intreba, incruntandu-se usor, ganditoare.
  Dar asta nu o facea sa nu-si iubeasca tatal. Pana la urma, si el era om, iar oamenii erau supusi greselii.
  " Dar eu nu sunt ca tatal meu."
  Era ceva ce nu se temea sa recunoasca. Ea semana mai mult cu mama ei. Avea aceeasi tenacitate ca si Peter, dar dadea dovada de mai multa rabdare.
  " Si nu esti bolnav. Eu nu te vad asa. Desigur, ma pot insela, dar nu cred ca acum e cazul."
  Era probabil primul barbat pe care il intalnise dispus sa recunoasca atat de deschis ca era slab. Dar nu asa statea problema. Kurt nu era slab. Daca ar fi fost asa, s-ar fi pierdut de mult in umbrele lumii.
  Il urma pana la masa.
  " Ce avem la cina?" intreba ea cu un zambet mic.