my dear, I don't give a damn

[Lexie Stryder]

• Lexie privi domeniile castelului de pe fereastra din Turnul de Astronomie. Adora locul ăla. Putea să vadă tot ce voia de acolo. Era cel mai înalt turn al Hogwarts-ului şi îţi deschidea cea mai impresionantă privelişte asupra domeniilor. Lexie oftă. Toamna începea să dea semne de revenire. Încă frunzele nu îngălbeniseră, însă seara se făcea din ce în ce mai frig şi păsările îşi părăseau cuiburile încet-încet.
  
  Îşi întoarse spatele spre privelişte şi coborî scările în spirală. Avea de gând să meargă în Pivniţă, să îşi ia o carte bună şi să citească până când adormea. Cu acest gând, grăbi pasul în jos pe scări, şi apoi pe coridorul care ducea spre scăride de marmură.
  
  Coborî două deodată, apoi îşi verifică ceasul. Era zece fără un sfert. Destul de devreme, însă suficient de târziu ca nici măcar elevii peste anul cinci să nu mai piardă timpul pe coridoare. Se opri brusc atunci când ajune în Holul de la Intrare. În faţa ei, o siluetă a unui băiat era conturată. Lexie merse spre el hotărâtă. Nu era momentul ca elevii să iasă din pat şi putea spune că o enerva puţin faptul că băiatul nici nu părea că se ascunde.
  Ridică din sprâncene când acesta vorbi. Îl recunoscu din prima. Era Jack, cel cu care vorbise acum ceva timp în Pivniţa Viperinilor.
  
  'Da, frumos amurg pentru profesori să se plimbe, nu pentru elevi,' spuse ea, accentuând cuvântul 'profesori'. 'Aşa că poate ai vrea să te duci în pat şi voi trece cu vederea de data asta.'