Deschide ochii.

[Ema Snow]

• Ema isi acoperii ochii cu podul palmelor. Se simtea obosita, insa din cine stie ce motiv nu putea sa doarma. Nu era ceva neobisnuit la tanara Soimeanca. Incerca sa se gandeasca la lucruri odihnitoare. Un pat moale, o carte buna, un buchet de lavanda... Dar ea nu avea asa ceva in acel moment. Era pe un coridor rece din piatra, ghemuita, cu o bagheta la curea si fara flori prin preajma, exceptand emblema desenata pe peretele din fata ei. Avea nevoie de ceva care sa-i ocupe mintea. Dar ce anume?
  Se ridica brusc, isi flexa degetele, luand in sfarsit o hotarare. La o personalitate ca a Emei era ceva foarte rar sa ia o decizie. Si inca in timp record! Ea era o indecisa. Ea incerca sa evite hotararile, pentru ca isi dorea sa nu incalce dorinta nimanui.
  Pasii ei usori abia se faceau auziti pe coridoarele pustii. Arunca o privire peste umar, asigurandu-se ca nu era urmarita, si impinse usa. O inchise in urma ei si ramase la adapostul umbrelor, privind in jur. Se parea ca nu nimerise undeva unde sa fie singura. Insa o bucura faptul ca stia cu cine avea de a face. Da... Era un suflet tanar, o minte ce o uimise din prima clipa. Ema inainta cu pasi mici. Dori sa salute, insa alte cuvinte ii parasira buzele, observand mana Cercetasei.
  " Sangerezi" spuse ea scurt si se posta in fata fetei, zambind bland, dar privind-o cu ingrijorare.