You better keep a distance

[Aylee L. Lovel]

• O urmari cu rivirea pe Ema in timp ce aceasta se aseza pe canapeau murdara, facand praful sa danseze la lumina slaba a baghetei. Aylee se aseza pe jos, sprijinindu-se cu spatele de canapea, aproape de picioarele celelalte fete, avand grija totusi sa nu le atinga. Din aceasta pozitie putea sa vorbeasca fara a fi nevoita sa o priveasca in ochi. Oare de ce nu plecase?
  -Ce s-a intamplat?
  Intrebarea rasuna in capul viperinei, ca un ecou indepartat, pe cale de disparitie. Nu stia ce sa raspunda. Auzise de Ema ca era genul care putea sa te citeasca, sa isi dea seama de sentimentele celorlalti. Asta era ceva folositor pentru unele persoane. Aylee, pe de ala parte, ar fi dat orice pentru a putea sa nu stie sentimentele celorlalti.
  -Nu s-a intamplat nimic, zise zambind, trecandu-si mana prin parul care arata explodat.
  Niciodata nu stia ce sa faca cu parul. Oricum il pieptana si oricum il usca sau il aranja, acesta statea umflat, de parca ar fi stat permanent cu degetele in priza. Si, impreuna cu ochii de un verde atat de intens incat durea, oamenii nu o considerau o aparitie obisnuita. Mai mult ca sigur ca imbracamintea extravaganta nu avea nici o legatura cu toate acestea. Nu vazuse asta in atatea carti si filme incuiate? Nimeni nu fuge de personalitatea monstrului ci de aparentele lui.
  -Cum ii la Ochi-de-Soim? intreba ea din senin. Isi ridia genunchii la piept si se intoarse cu trunchiul catre Ema ca sa o vada mai bine.