twisted mind

[Ema Snow]

• Isi aranja camasa, cuprinsa de o multumire seaca. Un Astropuf si un Devorator. Un Devorator si un Ochi-de-Soim. 'Marcatorul' lui Kurt o facuse probabil intr-un moment de disperare, stapanit de iluzia cruda a victoriei. Putea sa inteleaga sentimentul, desi nu-l traise niciodata. Fusese mereu prea detasata emotional pentru a-si permite sa fie disperata. Nu exista decat un scenariu posibil si refuza cu vehementa sa se gandeasca la el atata timp cat nu era nevoie. Insa ea se simtea luata de fraiera cand venea vorba de urmele ei personale. 'Marcatorul' Emei fusese un las pe care l-ar fi ucis pe loc, daca avea posibilitatea. Insa nu aparuse ocazia. Nu inca. Dar cand va sosi clipa, daca avea sa soseasca vreodata... Soimeanca zambi melancolic.
  Se aseza si isi ridica iar genunchiul. De data asta isi rezema barbia pe el, strangandu-se intr-o minge ciudata si mica. Era felul ei de a lupta cu dezamagirea de moment. Ema nu-si exterioriza prea des nervii in situatiile serioase. Da, tipase mai demult la Hawkeye pentru ca sparsese un bibelou al Ochilor-de-Soim, dar aia era o copilarie. Ii trecuse in doar cateva minute. Nu, ea statea si medita asupra problemelor, lasand furia oarba sa-i spele trupul. Sa faca ce avea de facut si sa dispara. Mereu disparea de la sine; dupa cateva ore in care Ema zacea intinsa in pat, privind in gol tavanul, ratiunea punea iar stapanire. Ce era negativ se retragea, lasand in urma o tanara mai hotarata, mai experimentata, mai puternica. Si mai calma ca niciodata. Disparea bomba cu ceas, iar Soimeanca nu avea sa mai sara la gatul nimanui. Devenea mai deschisa.
  " Poate ca ai dreptate, poate ca nu. Si eu m-am gandit de multe ori ca totul ar fi mult mai bine daca nu ar exista putere. Dar atunci, cum am arata? Toti niste umili si niste lasi, plecandu-ne privirea cand ne intalnim cu altii pe strada. Cine ne-ar mai deschide ochii? Unde ar fi curajul nostru? Fie ca noi suntem cei puternici sau nu, din cauza puterii putem privi in jur"