You better keep a distance

[Ema Snow]

• Ema isi lasa mainile pe genunchi, formand parca mici scuturi in jurul lor. Totul era bine. Nu se intamplase nimic. Ok. Era mai linistita. Macar scapase de acel piticut ascuns undeva in mintea ei ce-i soptea mereu scenarii dezastroase. Asta pana cand Aylee confirmase ca nu se intamplase nimic. Da, frumos.
  Fara sa vrea, adresa iar intrebarea, dar de data asta in minte si pentru ea insasi. Ce se intamplase? Ohoho! Se intamplasera multe si parca nu se intamplase nimic. Era enervanta gandirea asta din doua puncte de vedere. Parca nu putea sa amestece optimismul si scepticismul intr-o doza convenabila. Trebuia sa mai lucreze la asta.
  Se uita la Aylee cand aceasta vorbi iar, insa isi pleca repede privirea, lasand-o sa alunece spre degetele lungi. Se simtea de parca era datoare sa-i ofere Viperinei putina intimitate, dar nu se putea misca din loc. Asa ca ajungea la varianta de mijloc. 'Uite, na! De ce nu poti face asta si in alte situatii?' se certa ea in minte. ' Calea de mijloc! Calea de mijloc!'
  Ridica usor din umeri.
  " Bine, cred. E placut sa te stii inconjurat de albastru, cel putin pentru mine. E culoarea mea favorita. Si e liniste de obicei. Nu stiu cum sa explic... Te simti de parca ai fi atins de o umbra inteligenta. Pe de alta parte, toata lumea se uita spre un Soim prima oara cand e nevoie de o solutie" chicoti ea. " Dar imi place. E de mine, ca sa zic asa. Cum e sa fii un Viperin?"
  Se lasa usor in fata, privind-o iar pe Aylee. Ema respectase intotdeauna Viperinii pentru nobletea lor. Putearea si vointa de fier. Era ceva ce nu intalneai in fiecare zi si, in ciuda celor spuse despre elevii Casei Verzi, ei ii facuse intotdeauna placere sa vorbeasca cu ei.