this pain is just a memory

[Astrid Eir Osmund]

~open topic~

• Era trecut de miezul noptii, iar ea inca se afla in Aripa Spitalului. Ii placea acel loc foarte tare, dar nu si cand noaptea intuneca totul, iar pacientii pareau adementiti in somnul lor aproape la fel de profund precum moartea.
  Ii placuse mereu sa aiba grija de raniti si adora sa ajute alti oameni, dar in acelasi timp era extrem de fricoasa. Nu-i placea in mod special sa vada sange insa nu avea ce sa faca. Ar fi vrut totusi sa nu mai simta niciodata acel miros metalic pe care-l avea o rana abia deschisa.
  Se bucura totusi ca in lumea magiei era mult mai usor sa tratezi un ranit decat era in cea a incuiatilor. Dorise inca de mica sa se faca doctor, dar abia acum realiza ca nu ar fi rezistat nici macar o luna intr-unul dintre spitalele incuiatilor. Profesia de vindecator suna de o mie de ori mai bine si mai adecvata ei.
  Auzi un zgomot, iar scurtul sau moment de reverie se sfarsi subit. Incepuse sa-i fie din ce in ce mai frica, iar palmele ii devenisera usor umede din cauza emotiei. Se auzeau sunete de pasi. Era sigura de acest lucru.
  
  'Cine esti?' intreba fara a sta prea mult pe ganduri si isi lua in mana bagheta, fiind gata sa atace pe oricine incerca sa-i faca rau.