twisted mind

[Ema Snow]

• Isi aminti ca atunci cand era la casa bunicilor, cu prea multi ani in urma, daduse peste un sarpe de casa. Nu se simtise in siguranta, dar nici nu putuse sa se abtina sa nu-l atinga. Isi aminti cu o claritate desavarsita cat de matasosi erau solzii sub degetele ei, chiar daca totul durase doar o clipa.
  Zambi. Ea avea acasa o bufnita, o catelusa si, mai nou, un pui de leopard de zapada. Bine, nu mai era chiar un pui, dar totusi. Acceptase sa il ia in grija dupa un eveniment neplacut si cat de cat bizar. Il numise Stirbul, pentru ca pe atunci nu-i crescusera dintii. Less si Abel, deci.
  " Asa o am eu pe Artemait. O am de mic copil si uneori am senzatia ca-i pot spune orice, iar ea ma intelege."
  Ridica usor din umeri, nestiind cum putea sa explice mai clar. Renunta sa caute niste cuvinte dichisite, preferand sa se uite la cobra. Era asa frumoasa. Eleganta.
  Atentia i se concentra asupra felului in care se misca. Privi fix ochii lui Kurt, incercand sa-si imprime in minte felul ciudat al pupilelor sale. Nu mai auzise de asa ceva pana atunci si categoric nu mai vazuse. Deci Kurt avea si mai multe mistere. Foarte interesant! Ea era vulnerabila la lumina puternica, fiindca avea pupile dilatate. Ale ei nu se restrangeau suficient, iar ochii ei captau mai multa lumina decat era normal. Si, in ciuda faptului ca o ajutau pentru a vedea mai bine pe intuneric, ura durerea enervanta pe care o avea in fiecare zi insorita de vara.
  " Sa inteleg ca e un dar natural..." murmura ea fascinata, aplecandu-se usor in fata. " Care crezi ca e cauza? O mostenire genetica sau o expunere prelungita? Altceva?"