Deschide ochii.

[Ema Snow]

• Ema isi incrucisa din reflex bratele la piept. Era o metoda inconstienta de a se proteja si a incerca sa arate impunator in acelasi timp. Insa ea nu-si dorea sa arate impunator. Era debusolata. Auzise primele trei propozitii ale Cercetasei si era sigura ca intreaga situatie va fi complicata si ciudata pentru cateva minute. Iar apoi Scarlett incepu sa turuie, spunand detalii pe care majoritatea cunoscutilor Emei le uitasera. Pomenise inclusiv de faza cu ficatul! Nu putea sa-si dea seama daca era luata peste picior sau daca Scarlett isi amintea de notiunile asociate numelui ei, dar nu si chipul. Ridica din sprancene, complet derutata.
  Ramase asa o clipa, privind-o fix pe Cercetasa. Aceasta se uita la Eve, iar cand privirea i se intoarse asupra Emei, ceva se schimba. Ii inflori un zambet larg pe buze si izbucni intr-un ras usor, amuzat.
  " Asta e Scarlett a mea!" zambi Soimeanca pana la urechi.
  Isi aminti cum o intalnise pe tanara fata. Asta fusese cu atat de mult timp in urma! Si inainte sa-si stie numele una celeilalte, vorbisera ceva despre soare. Cum putea sa uite? Scarlett era cea cu sufletul maret. Nu se putu abtine si isi trecu mana peste umerii ei, intr-o semi-imbratisare. Se retrase destul de repede, insa continua sa zambeasca. Poate ca arata mai calm decat se simtea. Si sigur era mai vesela de atat, lasand ingrijorarea la o parte pentru o clipa. Nu mai conta decat faptul ca Scarlett era acolo si ca isi amintea de ele. Ema se gandi la vremurile bune, pe cand toate erau doar niste copile.
  " Evelyn mai are nevoie de prezentare?" intreba ea amuzata, zambind larg spre Eve.