this pain is just a memory

[Ema Snow]

• Mangaia penele matasoase ale bufnitei ei intr-o miscare mai mult mecanica. Nu era ceva ce constientiza pe deplin. Ema avea altele la care sa se gandeasca, dar nu isi permitea. Cel putin, nu pentru moment. Statea suita pe pervazul unei ferestre inalte, cu Artemait pe genunchi si cu privirea pierduta in intunericul noptii. Nu stia de cand era acolo. Puteau sa fie la fel de bine doar cateva minute, asa cum puteau sa fie ore intregi. Stia doar ca era o liniste nefireasca in jurul ei, iar camera se scufunda in semi-intuneric. Doar un foc mic, aproape de sfarsit, mai ardea inca in semineu.
  Ema ofta. Avea multe lucruri de facut pentru urmatoarele doua zile. O gramada de teme, multe pagini de citit si nu stricau nici cateva ore de somn sanatos. Insa nu putea face asta. O durea capul si nu se putea concentra. Teoretic, putina odihna ajuta, dar ea avea insomnii. Ofta din nou si se misca. Amortise sa tot stea acolo, iar bratul drept ii inghetase, mangaiat mereu de aerul noptii. O ridica pe Artemait si o lasa sa-si ia zborul, urmarindu-i o vreme conturul alb disparand in noapte.
  Nu se mai obosi sa-si ia roba si iesi incet din camera. Nu stia incotro se ducea. Trebuia doar sa plece. Poate putea deranja pe cineva cu o pastila, dar pe de alta parte nu era o durere atat de importanta.
  Cateva minute mai tarziu, se gasi pasind prin salon. Isi ridica mainile in defensiva, uitandu-se surprinsa la silueta din fata ei.
  " Ema Snow. Sunt Ema Snow" raspunse ea derutata.