this pain is just a memory

[Astrid Eir Osmund]

• Isi stinse bagheta imediat ce fata ii spuse ce problema avea si aprinse cu o simpla miscare a mainii cateva lumanari ce se sprijineau pe pervazul ferestrelor mici. Nu avea multi pacienti in acea seara asa ca isi permitea sa faca putina lumina. Mai ales ca aceasta Ema ii spusese ca avea nevoie de niste ajutor. Era vorba despre ceva minor, un simplu remediu pentru dureri de cap, dar niciun pacient nu era mai important decat altul in ochii viperinei.
  
  'Urmeaza-ma' ii spuse in soapta si incepu sa mearga cu pasi marunti. O conduse pana in fata unei camarute in care infirmiera tinea toate remediile. 'Te poti aseza aici' ii zambi politicos aratandu-i un scaun de lemn.
  
  Se intoarse cu fata spre un dulap plin de sticlute si incepu sa citeasca eticheta fiecareia. Stia numele acestora pentru ca avusese timp sa le invete in noptile ca aceasta cand era nevoita sa aiba grija de bolnavi. Aproape ca le stia si pozitia exact pe rafturi, dar la aceasta parte mai avea de lucrat.
  
  'Poftim' ii intinse Emei un recipient mic in care se afla o substanta mov. 'Ai voie sa iei doar doua picaturi de fiecare data cand te doare capul. O doza mai mare s-ar putea sa te faca sa dormi doua zile fara intreruperi' ii explica rar si pe un ton calm pentru ca fata sa inteleaga.
  'Numele meu este Astrid' se prezenta la randul sau.