creepy

[Arlin van Iver]

~DREAM ON DREAMER~
ARLIN & EVELYN
.
And then, reality just slaps you really hard.

• Statuse toata ziua afara. Simtind firele taioase de iarba. Daca.. daca firele acelea chiar ar fi fost taioase, atunci iarba ar fi fost o balta de sange. Sau poate.. o campie. Era inca lumina afara. Era inca.. lumina. Gandurile se repetau in minte ca si branza pe banda rulanta. Isi pozitiona mainile sub ceafa, privind cerul senin. Cerul senin de toamna. De sfarsit de vara. Inchise ochii, pentru a simti doar. Pacat ca racise. Nasul ei curgea, si nu putea parasi turnul fara un pachet sau chiar doua de servetele.
  
  Era Sambata. Isi permisese sa paraseasca putin coridoarele Hogwarts-ului, dar nu si Imprejurimile acestuia. Padurea Interzisa putea fi foarte infricosatoare uneori. Probabil din cauza creaturilor care misunau pe acolo.. sau din cauza povestii in care se presupunea ca odata, Lordul Intunecat isi facuse veacul pe acolo in cautare de sange de Unicorn. Si ea auzise.. si pentru un moment chiar crezuse. Fiindca era naiva. Mult prea credula pentru ceilalti. Nimeni nu putea tine pasul cu ea. Citise prea multe carti. Cat si-ar fi dorit sa aiba si ea un caracter de fier ca baietelul, Oliver Twist. Insa doar atat. Nimic mai mult. Oli era mult prea lenes si prefacut. Ea nu era asa.. ea era.. ca si Alba-ca-Zapada. Nu o printesa ci o fetita dragastoasa, sufletita, firava si prietenoasa.
  Se ridica, muscandu-si ametita buza inferioara. Statuse prea mult timp cu ochii inchisi, iar acum era nevoita sa-i frece putin pentru a-si reveni.
  Purta o camasuta mov, in patratele mici, albe, si un tricou usor decoltat, gri.. parea prea putin pentru o zi asa friguroasa ca aceea. Pantalonii si tenisii erau in regula.. insa racita si ceva mai racita nu suna deloc bine.
  
  Se ridica de acolo imbratisandu-si umerii, privind usor ametita in jur. Urma sa ploua dupa cum aratu norii ce veneau dinspre padure. Si totusi, cand se uita inapoi, vedea cerul senin de deasupra Hogwarts-ului, si revenind cu privirea inainte spre padure.. norii cenusii, parca din cenusa, care erau gata sa arunce flacari deasupra ei. Fiind o fata ce isi storcea imaginatia si ideile pe foi de pergament, avusese mii de astfel de scene. Cum ca totul era alb-negru, iar deodata incepea sa ploua cu sange. Nu era sadica.. insa orice om avea astfel de ganduri.. pesimiste. Considera ca erau multe alte persoane in scoala, sau chiar in toata lumea Vrajitoreasca, cu minti mai bolnave decat a ei.
  
  Casca lung, fara a pune mana la gura, fiindca ii era frig, indreptandu-se spre Cabana Paznicului Vanatului. Cu siguranta Hagrid avea sa o primeasca acolo, la un o ceasca de ceai cat un butoi si niste pajiturele tari ca piatra. Prefera sa aduca de acasa.
  "E cineva?"intreba ea mai mult in soapta. Nu era sigura daca reusise cineva sa auda. Poate doar cainele Paznicului. Isi dadu o suvita dupa ureche, privind nedumerita in jur. Intrarea in Padure era.. intunecata. Isi imagina acum niste Centauri furiosi iesind din Pdure, alergand spre ea cu sagetite lor, luand-o pe sub brat, tarand-o in padure. Se apropie de copaci, atingand scoarta aspra a acestora. Alta idee? Avea sa ajunga sa scrie mii de carti cu indeile sale multe si prelungite. Sau poate doar una cat o mie. Simti o greutate apasandu-se pe umarul sau, crezand ca avea sa pice pe jos.