Child of light

[Fantine Tholomyes]

Era frumos aici, dar putin putin cam infiorator.Deodata ii trecu prin minte imaginea din cartea de Istoria Magiei cu figurile acelea impunatoare si destul de strasnice in viziune ei.Mai vazuse imagini cu soldati si armuri in cartile cu basme pe care i le citea mama inainte de somn, insa astea din lumea magiei nu numai ca se impuneau prin proportii imense, dar si aratau mult mai ridicol.O trecu un fior de gheata prin tot corpul.Senzatia trecu foarte repede si ea reveni "pe pozitie" inainte ca Colin sa observe strania tacerea.Oricum, ar fi inteles-o,ii stia destul de bine felul de a fi , chiar daca se cunoscusera de curand.Si Fantine il cunostea bine pe Soimean, ii cunostea glumele ce o amuzau mereu si o faceau sa zimbeasca tot mai mult, dar si felul lui mai copilaros, dar in acelasi timp un matur in toata firea.Era de treaba!
Acum fara a mai pierde vremea degeaba, voi sa treaca direct la treaba.Isi aminti de Cercetasii din turn in orele de dupa amiaza.Haosul de acolo o deranja parca si acum, avea un sentiment poate genul acela de "mila", pierdeau timpul in zadar, puteau sa citeasca ceva spre exemplu, sau macar sa puna in functiune vre-un plan"diabolic", sau sa incalce vre-o regula.Cuminti, dar totusi enervanti
Se prefacu ca trage de timp, vrand ca Colin sa inceapa primul, insa baiatul, captivat de multimea de armuri parca uitase pentru ce venise anume in acel loc.Nu era cu totul special, insa mai departe de ceilalti.
Ca sa nu para nepoliticoasa se saluta mai intai si facu cativa pasi pana ajunse langa Soimean.Incepu sa priveasca fara prea mult interes spre unul dintre coifuri care ii atrase atat de mult atentia lui Colin...
"Buna!La mine e ok, iti imaginezi ca nu prea am probleme, sunt fata "cumintica" aici, de-aia sunt acum in Sala Armurilor, pe cand elevii normali stau si pierd vremea in turn." Voi sa faca iar aluzie la Cercetasii ei, pe care ii iubea, evident, insa azi intrecusera masura la nebunii.
"Ceva noutati?" intreba ea in speranta unor detalii care i-ar ajuta la ceea ce aveau de facut.Observa ca Colin nu avuse nici o reactie, ramanand in aceeasi pozitie de "om interesat si cunoscator" si atingandusi barbia din cand in cand.
"Daca e fara noutati, nu e nici o probleme!Mi-a venit mie o idee!" Acum Colin deveni putin mai interesat de vorbele fetei, ceea ce o bucura mult. Pana la urma el era cel cu problema, iar ea doar ajuta.
"Deci, si facu o pauza ca pentru a-si aduna gandurile, fetelor le plac florile, stiai!Trebuie sa ii daruiesti flori, flori din cele mai speciale.Ori le furam, si facu gestul smecher din ochi care e de vina in aceste momente, devenind o incurajare pentru orice elev pus pe sotii...Ori le ceri!"
Fara a astepta raspuns de la Soimean, si fara a se gandi mult, zise:
"Le furam!A fost o intrebare retorica!" spuse ea si incepu a rade copios...