born on a different cloud

[Louis Ausländer]

I feel like I'm just passing trough life.
But then, there's this voice in my head telling me
to do something, to create something, to make something and
I want to listen to it, but I don't know how.

ooc: anyone.

• Mergea pe strada, o mana leganand-o lejer pe langa corp, iar cealalta disparand sub accesoriul vestimentar, rosu. Trecea prin multime ca viermele prin mar. Exact ca viermele prin mar. Isi facea cuib in marea de oameni, planuind urmatoarea spargere. Urmatoarea casa. Urmatorul om. El nu ucidea decat oamenii nevinovati. Nimic mai mult. Nu se atingea de copii. Avea si el limitele lui. Sadice, dar..
  
  Nu iesea in evidenta prin multime. Era exact ca toti ceilalti. Exteriorul, desigur. Se intreba daca Brayton il mai tinea minte. Dupa ce ii omorase motanul cu surubelnita, isi notase in calendar vizitele lui. Louis nu era nebun. Poate sadic. Putin mai mult decat normalul. Din fericire incheieturile sale nu erau cicatrizate ca ale fetiscanelor din zilele alea. Care credeau ca nu mai pot primi nimic de la viata. Nimic frumos, fiindca au fost parasite de iubiti... Iubitii. Ura indragostitii. Prietenele aduceau probleme. Trebuie la iubesti, sa le acorzi multa atentie pentru a nu se simti date la o parte, sa le soptesti cuvinte siropoase la ureche.. el nu s-ar fi vazut facand asa ceva. El lucra tot timpul. Ciopartea oameni. Dupa cum gandise, oamenii vinovati. Criminalii. Oricum, lumea era plina de ei. Folosea tot ce avea la indemana sa-i stearga de pe fata pamantului. Poate in timpul sau liber, ar fi avut timp de o prietena.
  
  Isi baga mainile in buzunari, oprindu-se brusc, privind cerul, soarele care abia se mai vedea, apunand in spatele blocurilor inalte ale oraselului. Era o priveliste trista. Cerul parea patat de gem de capsune, iar soarele parea a fi un vartej care absorbea tot albastrul senin, raspandind culoarea aceea rozalie pe intregul cer. Isi apleca capul, zambind. Ce motiv avea sa zambeasca? Nu era nimeni care sa-l faca sa zambeasca. Nimic.. exceptand placerea de a ucide. Desi nu mai ucisese de ceva timp. Isi umezi buzele, facandu-le din culoarea aceea aproape moarta de bej albastrui, rozalii. Un roz natural, chiar foarte potrivit expresiei de ucigas. Isi intoarse plictisit privirea in spate...