this pain is just a memory

[Ema Snow]

• Soimeanca se uita lung la tanara. Cuvintele pe care tocmai le auzise confirmau gandurile ei. Da, Astrid chiar era isteata.
  Nu avea de ce sa-i multumeasca. Ema nu o ajutase cu nimic. Doar spusese ceva ce era destul de evident. Nu era ca si cum ea i-ar fi dat desteptaciunea. Nu, asta era ceva natural. Sclipirea unei minti era ceva unic, asa cum si persoanele erau unice, desi se asemanau. O vedea pe Astrid ca fiind o tanara cu potential. O fata care vroia sa ajute; altfel nu ar fi preluat niciodata un post de ajutor in Aripa Spitalului. Existau persoane care pur si simplu nu erau bune pentru asa ceva, din nenumarate motive. O vedea ca fiind desteapta si delicata. Insa i se parea ca trebuie sa aiba ceva mai multa incredere in ea. Desigur, Ema isi facea niste pareri care de multe ori puteau sa se dovedeasca eronate. Cel putin la inceput, pana reusea sa cunoasca persoana in cauza. Ea era o orgolioasa, insa invatase sa-si tina mandria in frau si sa priveasca cu obiectivitate in jur. Avea nevoie de asa ceva daca dorea sa lucreze in domeniul psihologiei. Nu-si putea permite sa devina implicata intr-un caz.
  Isi scutura capul, dandu-si un sut mental sa revina la realitate si sa lase gandurile pentru mai tarziu. Observa roseata din obrajii fetei si asta o deruta.
  " E ceva in neregula?" intreba ea bland.