this pain is just a memory

[Ema Snow]

• Ema se relaxa aproape instantaneu. Era bine. Insemna ca nu exista suferinta de prim rang. Nu-si permitea sa-si exprime opinia si despre alte feluri pentru ca pana acum nu intalnise pe cineva care sa nu aiba o mica nemultumire, undeva adanc in suflet. O farama de tristete, tinuta pentru zile negre. Bine, poate se insela. Probabil ca exista o persoana care nu avea ceva, dar cum respectivul era mai mult un copil, inca neatins de griji, nu putea comenta.
  Vorbele lui Astrid au surprins-o. Nu intelegea de ce nu s-ar purta cineva frumos cu ea. Serios, nu era ca si cand Astrid ar fi fugarit lumea prin jur cu cutitele in mana! Si nici nu afisa acea atitudine de dura si de rea care intimida lumea. Din contra. Pe Ema o facea sa-si doreasca sa o protejeze. I se parea fragila la exterior. Sufletul... Probabil ca era la fel de puternic precum mintea. In general, cele doua se legau, desi Soimeanca inca nu gasise o explicatie logica.
  Un lucru era clar pentru ea. Lui Astrid nu-i strica ceva mai multa incredere in sine. Se intinse usor, punandu-si palma calda pe umarul fetei.
  " Hei, d-asta sunt prietenii" zambi ea, constienta de faptul ca poate se avantase in vorbe. O considera pe tanara o prietena, desi nu cunostea multe despre ea. Era mai mult ceva legat de atmosfera, de energiile pe care le transmitea Astrid - asta asa, mai misterios vorbind. Insa nu stia daca fata gandea la fel. Totusi, se avanta si continua sa vorbeasca. Zambi, amuzata.
  " Desi e putin ciudat cand spui ca o prietenie a pornit de la o durere de cap" glumi ea.