Merlin's little request

[Ema Snow]

OOC: Ala e un fleac, asa ca stai linistita ca nu-i nicio problema ^_^ Cum sa ma supar eu pe tine?

• Se uita la Arthur si mai ca ii venea sa rada. Nu-i venea sa creada ca, peste ani, acela avea sa fie omul ce va spune stop arderilor pe rug si care va aduce magia la ordinea zilei. Ma rog, asta pentru o vreme, pana cand Incuiatii vor ajunge sa o considere doar o poveste de adormit copiii.
  Desigur, o amuza ideea ca aveau sa faca si ele vraji in zilele urmatoare. Si intr-un fel era adevarat, doar ziua lor urmatoare era la cateva sute de ani distanta de cea a lui Merlin. Si sigur ca vor face vraji! Ema avea cursul de Farmece a doua zi! Insa era complet de acord sa mearga pe mana vrajitorului. Se simtea asa lipsita de vointa uneori, dar la ce nativa adevarata a Balantei era, se putea intelege. Frumos... N-avea ce comenta.
  Isi duse mainile la spate si se uita cu interes la cum lucra Merlin. Retinu aproape toate denumirile pe care le spusese, desi cateva plante ii erau cunoscute sub alte nume. Ok, trebuia sa caute putin prin istoria Ierbologiei. Se putea rezolva. Se stramba scurt si isi musca buzele, preferand sa nu comenteze. Invatase si ea sa faca polipotiuni si chiar daca nu fusese nevoie de ele, Ema isi putea da seama ca varianta pe care o stia ea era cu mult mai economa si mai eficienta. Dar hei, in timpul lui Merlin lucrurile erau abia la inceput, corect?
  " Asta ce e?" se auzi vocea lui Arthur, iar privirea Soimencei se intoarse automat spre el, oprindu-se asupra fiolei cu lichid argintiu din mana lui.