this pain is just a memory

[Astrid Eir Osmund]

• Cand fata ii atinse umarul simti un fior strabatandu-i trupul fragil. Nu obisnuia sa intre in contact fizic cu prea multi oameni si mereu i se parea nefireasca caldura pe care o emana un corp uman.
  Ema parea din ce in ce mai ireala in ochii viperinei, o simpla plazmuire a imaginatiei sale ce fusese de prea mult timp chinuita de singuratate. Nu era pentru prima data cand visa ca va avea si ea niste prieteni care sa-i fie alaturi si s-o sustina cand ii era greu. Totusi sclipirile din ochii fetei o faceau sa para reala. Avea ceva viu in ea. Poate un suflet cald sau o inima ce batea neincetat. Ceva ce o facea pe Astrid sa se simta bine in compania ei.
  Inchise pleoapele pentru o secunda si incepu sa chicoteasca fara a se putea opri cand tanara ii spuse ca erau prietene. Aceea era cea mai buna veste pe care-o auzise anul acela si se bucura nespus ca in sfarsit putea sa numeasca pe cineva prieten.
  
  'Ai grija insa cu acea potiune pentru dureri de cap' repeta ea.