this pain is just a memory

[Ema Snow]

• " O sa am, promit" zambi Ema.
  In ciuda amuzamentului prezent in trasaturile fetei ei, vorbise cat se poate de serios.
  Zambi si mai larg cand Astrid incepu sa chicoteasca. Era un sunet frumos, iar Emei ii placuse intotdeauna sa auda oamenii razand. Ei radeau cand erau fericiti, iar ei ii placea fericirea. Poate din motive de martir sau poate pentru ca era egoista. Insa nu conta. Nu pentru ea si nu in clipa aceea. In plus, chicotitul fetei nu suna deloc a ceva rautacios, asa cum radeau oamenii ironici sau cei care se bucurau de necazurile altora. Nu, in niciun caz. Era ceva muzical si pur.
  Ema puse recipientul in buzunarul hainei si isi impleti degetele intre ele, aducandu-si usor umerii in fata. I-ar fi placut sa afle mai multe despre Astrid, dar nu vroia sa para bagacioasa. Ei nu-i placea ca lumea sa-si bage nasul unde nu-i fierbe oala. Insa era curioasa. Si i-ar fi placut ca cele doua sa se apropie putin. Nu vedea nimic rau, daunator, in asta.
  " Spune-mi ceva despre tine" se trezi Ema vorbind si incerca sa ignore faptul ca poate sunase ciudat.