born to be wild

[Lexie Stryder]

• Lexie încuviinţă din cap în semn de mulţumire. Nu ştia dacă Julieta era chiar interesată de Robb sau de Kurt, mai ales pentru că ştia perfect faptul că ea şi cel din urmă nu se înţeleseseră niciodată, însă aprecia faptul că întrebase. Fie că îi păsa, fie că nu, fusese un gest frumos. Cât pentru Robb, era sigură că cei doi nu avuseseră niciodată vreo legătură, probabil că Julieta nici măcar nu îl prinsese ca profesor pe vremea când predase la Hogwarts.
  
  Lexie o privi pe Julieta pentru câteva secunde. Cercetaşa era o fată frumoasă, cu maxilarul bine definit, ochi căprui şi mari care îi dădea un aspect drăgălaş, nas lung şi drept şi buze bine definite şi roşii.
  Mereu i se păruse ciudat faptul că nu semăna deloc cu sora ei, care era mai înaltă şi, deşi extrem de frumoasă şi ea, cu nişte trăsături uşor mai dure, care contrastau incredibil cu ochii albaştri, puri şi sinceri şi cu buclele blonde şi răzleţe.
  
  'Da, cu sigurnţă Ivy va fii în reguşă,' spuse Lexie, conviinsă. Ivy mereu reuşise să se ridice după ce fusese doborâtă şi ştia că la fel va fii şi în acel caz. Viperina ridică din sprâncene, hotărâtă să mute discuţia într-o lumină mai fericită.
  'Ştii că se spune că pe acest coridor, tinerii îndrăgostiţi veneau şi îşi puneau câte o bucăţică de pergament pe acel pervaz,' începu viperina cu un zâmbet. 'Dacă următoarea zi, pergamentul era tot acolo însemna că se vor căsători. Dacă nu, se spunea că natura şi vânturile ei erau împotriva lor şi că soartă nu le va fii favorabilă. Bineînţeles, e doar o poveste de-a bătrânilor dar trebuie să recunosc că eu o găsesc chiar romantică.'