born on a different cloud

[Effy K. Dietrich]

• Îşi încleştă cu putere degetele lungi şi subţiri, mai reci decât gheaţa, asupra baghetei, scoţând-o din buzunar. O privi cu un zâmbet micuţ, însă sincer, începând să-şi plimbe degetele mâinii libere pe suprafaţa ei gravată cu diferite modele. La bază avea cioplit un mănunchi de spini , ce se prelungea în tot mai mult ramnificaţii, din ce în ce mai mici, pe toată suprafaţa de lemn, iar înspre vârful baghetei , deasupra acestora era o semilună. Se încruntă. Era ironic. De ce se temea cel mai mult, de lună.
  'Lemn de cireş, treizeci de centimetrii, rigidă, miez din păr de Veela.' Murmură Cercetaşa încet, astfel încât să nu o audă trecătorii.
  Oricum chiar dacă o auzeau, nu ar fi înţeles nimic, cel mult ar fi considerat-o o dementă care vorbeşte cu un băţ în mijlocul străzii. Acest gând o făcu să pufnească, chicotind încet. Câteva persoane îşi întoarseră capul spre ea, în treacăt, apoi îşi continuară drumul, şuşotind ceva între ei. Effy nu se mai enervă, ci doar le dărui cel mai sigur şi ironic zâmbet pe care-l avea. Nu se putea stăpâni. Îi detesta pe Încuiaţi. Ceea ce era de neînţeles , din moment ce provenea chiar din rândul lor. Îi vedea atât de neputincioşi, slabi, vulnerabili, dar trufaşi şi îngâmfaţi, i se părea patetic. Bineînţeles, nu toţi erau aşa, însă datorită preaiubitei sale mame îşi crease aceaste idee despre ei. 'Încă o dată, mulţumiri scumpă mamă!'
  
  Trase adânc aer în piept şi aruncă deoparte toate acele gânduri. Îşi aruncă încă o dată ochii asupra cerului , apoi îi plimbă prin mulţime. Zâmbetul îi dispăru aproape la fel de repede cum apăruse. Nu putea zâmbi înconjurată de atâta apatie. Îşi ascunse bagheta înapoi în buzunar, şi , din întâmplare, privirea îi căzu aupra unui tânăr nu cu mult mai mare decât Effy. Era singurul care stătea pe loc, înafara ei.