Not going to fight this

[Aylee L. Lovel]

• Gara era plina de elevi, noi sau vechi, toti insotiti de parinti si de prieteni, sau pur si simplu rude care nu puteau rata plecarea micului Alex sau a micii Alesia si trebuisera sa vina aici, unde candva isi trimisesera proprii copii incarcati cu vise si sperante. In alte parti ale garii vedea elevii mari, care veneau deja fara mai si tati, stand pe echipe sau pe perechi, razand si glumind unii pe seama altora, pe seama intamplarilor din vacante, pe seama ultimelor barfe. Si apoi mai era Aylee, singura pe peron, fara sa gaseasca pe nimeni cunoscut, fara sa dea de ochii vreunor persoane cu care era obisnuita deja. Avea parul prins in doua cozi la baza urechii, ceea ce o facea sa arate ca o fetita mica. Vantul ii facea pletele sa zboare si o obliga sa isi stranga, involuntar, haina in jurul sau. Hotari ca nu avea de ce sa stea acolo, asteptand sa o gaseasca cineva care apoi ar fi obligat-o sa poarte o discutie si pe care probabil nu avea chef sa il auda.
  Se urca in tren, taradu-si dupa ea cufarul negru, greu. Gresise crezand ca ajunsese destul de devreme. Toate compartimentele aveau deja cel putin un locatar, ba chiar existau deja cateva pline. Sansele ei de a gasi un compartiment in care sa fie singura scadeau cu fiecare pas pe care il facea. Simti cum ternul se puse in miscare sub ea, iar ea inca nu isi gasi nici un loc care sa ii convina. Ajunse pana la capatul trenului, asa ca se intoarse. Se opri in fata unui compartiment in care singurul calator parea un baiat, pe care il recunoscu de la orele de studiul incuiatilor. Mai trecuse odata pe acolo, insa merse mai departe, in cautare de ceva mai bun. Nu gasise asa ceva.
  Deschise usa de sticla cat de discret putea. Isi instala cufarul langa ea pe bancheta, caci nu avea destula putere ca sa il puna sus, dupa care se aseza. Statea in locul sau preferat, in colt, langa geam. Nu spuse nimic, nici macar nu salutase, sperand sa dea astfel de inteles ca nu avea chef de conversatii, deci nu va purta nici una.

Aylee