The hawk

[Aylee L. Lovel]

• 77, 78, 79... Pierdu sirul numaratorii pentru a doua oara, asa ca se hotari sa o lase balta. Nu se pricepuse niciodata la matematica, insa spera ca asta nu avea legatura cu niste cunostinte atat de de baza ca si numaratul. Intotdeauna o speriasera stiintele exacte, insa atunci cand descoperise Aritmantia ceva se schimba in modul in care privea lucrurile. Avea, din ceva motiv, impresia ca cercetasa nu o credea in legatura cu artea. Insa asta nu conta acum, nu era acolo pentru o auto-consiliere psihologica, pentru a-si analiza actiunile si a-si da seama de ganduri nerostite decat la lumina unei lumanari pe cale de stingere.
  Oricat de mult ii placea ei linistea, se parea ca cercetasa nu se afla pe aceeasi lungime de unda cu ea. De cand ajunsese incercase sa sparga tacerea si nu se dezmintise nici de aceasta data.
  -Stii, daca am vorbi una cu alta, asta s-ar transforma in ceva mai putin jenant, mormai aceasta, dupa care inchise ochii. Aylee ii fixa din priviri pleoapele, de parca ar fi incercat sa se uite in ochii sai inchisi.
  Da, fata avea dreptate, atmosfera incepea sa devina destul de ciudata. Nu linistea era ea care o facea sa fie asa ci faptul ca stia ca cealalta ar fi vorbit daca ar fi avut cine sa ii raspunda. E doar vina ei ca a venit fix aici pentru companie, isi zise Aylee, in timp ce fata ei ramasese la fel de inexpresiva ca si inainte. Expresiile nu mai existau de mult in trasaturile ei, chipul fiindu-i la fal ca acela al unei papusi de portelan. Alb, fin, devastator, singura particica vie fiind ochii de un verde intens. Se autoconvinse totusi sa ii raspunda de data asta. Poate ca daca ii spunea ca nu avea nici o dorinta in a formula o conversatie care sa fie placuta de amandoua partile, atunci Evelyn va pleca. Insa, chiar inainte sa deschida gura, o un zgomot teribil, ca un fel de suierat, o facu sa isi acopere urechile.