You better keep a distance

[Ema Snow]

• Ema isi intoarse de cateva ori privirea spre ea, dar termina uitandu-se la genunchii ei. Nici nu se clinti cand bagheta se stinse, iar incaperea se scufunda in intuneric si liniste. Nu era o problema pentru ea intunericul. Pupilele dilatate permiteau primirea unei cantitati mai mari de lumina, asa ca tanara putea sa vada pana la peretele din fata. O gramada de contururi. Din cine stie ce motiv, simtea mici intepaturi la nivelul ochilor, dar le indeparta, clipind des. Luptele cu vechii monstri? Stia si ea cum sta treaba. Se chinuise sa se lupte cu demonii sai interiori ani intregi si daduse batalii mai aprige cu ei decat cu cei in carne si oase.
  Simtea discutia dezechilibrata. Aylee ii raspunsese la intrebare spunandu-si povestea. Ii permisese Emei sa descopere o particica din ea. Explica destul de multe. Soimeanca nu facuse asta. O facea sa se simta ca o straina murdara. Asa ca trase cu putere aer in piept si isi ridica privirea spre perete.
  " E... singuratate. Sa fii puternic si sa traiesti ca o umbra. Sa fii special si sa pretinzi ca esti un prost... Sa fii diferit si sa trebuiasca sa te comporti normal..." murmura ea incet dupa o vreme, cu o voce putin cam prea adanca pentru timbrul ei normal. " Sa lupti cu temerile tale si sa-ti dai seama la un moment ca ajungi sa lupti impotriva firii tale..."
  Urma inca un moment de liniste. Ema isi lasa iar parul sa-i acopere fata.
  " Sa inteleg ca Aylee are o puternica empatie fizica..."
  Se gandea la posibilitatea de a te calma numai atingand o persoana calma. Toata chestia asta era fascinanta, dar isi dadea seama cat de tare loveau partile negative.