You better keep a distance

[Aylee L. Lovel]

• Isi lasa timp sa se obisnuiasca cu intunericul, cu faptul ca isi spusese cuiva povestea care pana acum ii apartinuse doar ei. Normal ca Ema nu stia toate detaliile. Desi avea doar 16 ani, Aylee ar fi avut de povestit zile intregi, daca ar fi fost nevoie sa isi zica chiar toate detaliile viatii. Insa probabil ca mai mult de atat nu v-a spune nimanui, niciodata. Dintr-o data isi dadu seama ca avea incredere in Ema, ceea ce era o noutate pentru ea. Nu avusese niciodata incredere in cineva. Nu in cineva pana atunci strain, cu siguranta. Asculta tacuta comentariul ei si se bucura ca nu era ceva in genul "O doamne esti un monstru, o persoana oribila evadata dintr-un spital de nebuni. Pleaca de langa mine!". Din ceva motiv, avea impresia ca Ema o intelege. Poate avea si ea probleme sale, pe care si le va impartasi intr-o zi. Toate la timpul lor.
  Incepea sa vada clar, chiar daca inca nu reusea sa distinga exact formele incetosate pe care le vedea. Faptul ca isi apasase ochii cu genunchii nu o ajuta. Din cauza ca povestise despre ea insasi, incepu in nou sa se gandeasca la asa zisele ei puteri, din cauza carora doar suferise. Ea le-ar fi numit mai degraba blestem. Sau slabiciuni. Incercase mult timp sa se gandeasca la ele pozitiv, sa le gaseasca partea pozitiva, insa nu reusisa asta inca.
  Isi simtea dintr-o data picioarele amortite, din cauza pozitiei si a tocurilor inalte pe care le purta. De cat timp statea pe jos? De cat timp erau ele acolo? Probabil ca Margareth plecase de mult, insa nu prea mai conta asta. Se ridica, pierzandu-si echilibrul din cauza intepaturilor pe care le simtea de-a lungul gambelor. Reusi, totusi, sa faca un mic numar de pasi, care sa ii porneasca circulatia sangvina asa cum trebuia. Cand miile de ace minuscule incepura sa se retraga, Aylee se opri. In raza ei vizuala ajunse o oglinda mare... Oglinda lui Erised! Nici nu isi daduse seama de faptul ca se aflau in camera oglinzii. In timp ce merse langa ea, incepand sa isi treaca degetele lungi peste incrustatiile din rama, se intreba cum de reusise sa rateze oglinda pana atunci.