Not going to fight this

[Aylee L. Lovel]

• Tanarul din fata sa citea o carte, in timp ce viperina se uita pe geam, la peisajul care i se perinda prin fata ochilor. Din fericire, peisajul incepea sa fie mai mult rosiatic decat verde, ceea ce nu putea decat sa o bucure. Desi avea ochii verzi, desi era la viperini, nu ii placuse niciodata in mod deosebit aceasta culoare. Nu o iubea, nu o detesta, ii era neutra, cum ar veni. Insa in cantitati mari devenea enervanta. Incepu sa se gandeasca la faptul ca nu putea sa spuna ca ar fi avut vreo culoare preferata, insa daca era sa aleaga una ar fi zis portocaliul sau rozul. Insa rozul, de asemenea, doar in cantitati mici.
  Nu dura mult si tacerea fu intrerupta de baiatul slab din fata ei, care se parea ca abandonase cartea in favoarea unei indeletniciri mai interesante. Vorbitul cu ea. Da... Interesant intradevar, isi zise pe un ton sarcastic. Totusi, se hotara sa accepte propunerea lui de a-i pune cufarul sus, ne uitand sa se intrebe daca oare avea sa o ajute si la coborare sau o va lasa sa isi traga cufarul in cap.
  -Te rog. Mersi. Aylee. Lola.
  Zise cuvitele repede si cu o pauza mare intre ele, ceea ce le facu sa sune total nepoliticos. Isi dadu palme mentale. Oricat de mult si-ar fi dorit sa fie singura si sa nu aiba de a face cu nici o fiinta umana pentru tot restul vietii sale, daca asta tot nu se putea intampla trebuia macar sa invete sa se comporte frumos.
  -Incantata, mai adauga pe un ton mult mai dulce, insotit de un zambet.
  Atata timp cat sunase chiar incantata si nu falsa, isi terminase treaba. Acum putea sa se uite din nou pe geam, privind cum se altereaza zonele acoperite cu iarba uscata cu padure simi-desfrunzite si palcuri de copaci inca verzi. Spera doar ca tovarasul sau de calatorie sa nu fie genul acela vorbaret cum era fata aceea de la cercetasi, Evelyn. Timpul le va rezolva pe toate, isi spuse.