Merlin's little request

[Ema Snow]

• Ema aproba scurt cu o miscare a capului si isi incrucisa bratele la piept, privind-o pe Julieta cum se indeparteaza.
  " Deci, Eli..." 'La naiba, Arthur!' " Esti o vraj... Ahem. O utilizatoare a cuvantului cu 'm'" se facu auzita vocea lui Arthur.
  Soimeanca aproba iar.
  " Si din moment ce cealalta are o chestie cu 'b', inseamna ca si ea este o chestie cu 'v' " continua el.
  Ema aproba iar si isi dadu ochii peste cap. Foarte codat limbajul regesc, n-avea ce sa zica. Ori Arthur era suficient de naiv incat nu-si dadea seama cat de clare fusesera vorbele lui, ori toti prin jur erau suficient de batuti in cap ca intr-adevar sa nu se prinda. Nu-si putea explica care era cea adevarata.
  Dura prea mult. Unde era temnita aia? In timpul lor? Julietei ii lua pur si simplu prea mult. Poate ca isi cauta bagheta, fiindca nu stia exact unde in temnita era... Si atunci nu era mai bine ca Ema sa o ajute? Se uita la Arthur si ii facu un semn ca avea sa vina imediat. El doar o privi curios si ridica din umeri.
  Pasii ei rasunau usor pe culoarul decorat periodic cu zabrele, iar ea se uita din reflex in celule. Majoritatea erau goale. Insa una ii atrase destul de mult atentia.
  " Julieta! Cum Dumnezeului ai ajuns in situatia asta?! Alohomora"
  Isi scoase bagheta si o indrepta spre usa, insa ceva o prinse aproape imediat de incheietura. Isi ridica privirea si intalni ranjetul nespalat al unei matahale.
  " Esti arestata pentru folosirea magiei si, potrivit legilor noastre, vei fi pedepsita cu moartea" spuse el repede, luandu-i Emei bagheta din mana si impingand-o cu rapiditate spre Julieta.
  Perfect! Chiar mai mult decat perfect! Se uita in gol spre Cercetasa si murmura cateva cuvinte. O bufnita argintie tasni din varful baghetei ei, facandu-l pe paznic sa tipe moale, si o lua in zbor spre directia unde se afla Arthur.