white heart

[Evan F. Lovel]

• Porni împreună cu Arlin spre casă, ceea ce îi provoca un anumit fel de emoţie. Nimeni nu mai păşise în casa lui niciodată până atunci. În afară de câţiva şobolani care acum zăceau pe undeva prin gunoi.
  Îi auzi întrebare lui Arlin şi ridică din umeri.
  "Are un farmec aparte, însă pentru mine e cel mai bun loc. Probabil că observi că eu nu sunt un om de lume, ca să spun aşa. Cel mai bine mă simt aici, în mijlocul a nimic, înconjurat de copaci şi animale."
  Se întrebă dacă Arlin înţelegea sentimentul. Ea era aşa de mică, de plăpândă, încât numai gândul că ar trebui să stea singură undeva îl făcea să se înfioare. Nu, fata părea că nu prea ştie cum să se apere. Instinctul îi striga în urechi să o protejeze de orice necaz sau pericol. Era mult prea mică să se apere singură. Şi totuşi, rolul de apărător nu îl făcea să se simtă rău, aşa cum se întâmpla de obicei. Nu îl făcea să bombăne pe sub mustaţă despre cavalerismul lui exagerat sau să spună că dintre tot ce putea să moştenească de la mama lui, tocmai onoarea i-o trebuia. Cu Arlin se simţea bine.
  "Dacă vrei vreodată să afli, vino pentru mai mult timp."
  Aproape că nu îşi dădea seama ce spusese. În timp ce roste cuvintele, printre copacii din faţă se zărea peretele de cărămidă roşie a casei lui. Edmund nu îşi dădea încă seama că în acele momente de "cavalerism exagerat" sau "onoare" se înfiripa o prietenie ce avea să dureze mai mult chiar şi decât pământul pe care stătea.
  Casa era din cărămidă roşie, cu un acoperiş ţiglă vişinie. Părea curat, dar pereţii erau spălăciţi, iar pe lângă cărăruia îngustă ce ducea spre uşă iarba era întreruptă de buruieni. Câteva ghivece goale stăteau pe marginile scărilor de piatră dură, iar gemuleţul mic de lângă uşă era puţin mai sus decât capul lui Edmund. Fundaţia era largă şi grosolană, dând un aspect uşor de dărăpănătură, însă căsuţa era mică şi, pe dinafară, părea aproape înghesuită. Se opri în faţa celui mai apropiat ghiveci, îl ridică şi scoase o cheie legată pe sfoară pe care o vârî în broască. Îi aruncă o privire zâmbitoare lui Arlin şi deschise uşa larg.