change the voices in your head

[Mark Wilson]

• Mark privi răsăritul pentru câteva secunde, însă îşi pierdu interesul aproape imediat. Cine ar putea fii atent la un simplu răsărit de soare, când Agnes avea mâna ei micuţă şi albă pe după talia lui şi capul ei roşcat se odihnea pe umărul lui ? O mângâie uşor pe păr şi începu să se joace cu câteva şuviţe, admirând reflexiile blonde pe care le juca lumina soarelui din ce în ce mai puternică.
  Nu-şi închipuise în viaţa lui că putea simţi aşa ceva pentru o persoană. Îşi dorise de multe ori, încercase să se ataşeze de persoane şterse, fără nimic special. Însă acum, de fiecare dată când o privea pe Agnes, totul părea gri şi posomorât în faţa ochilor ei de culoarea lemnului topit, şi a reflexiilor jucăuşe pe care le dădea părul ei.
  Mark voia să-i împărtăşească totul ei, să-i spună tot ceea ce i se întâmplase în viaţă, să o facă să râdă de prostiile pe care le făcuse. Era atât de evident că erau făcuţi unul pentru altul încât, cum stăteau aşa, Mark nu-şi putea închipui niciodată un motiv destul de serios pentru a începe o ceartă între ei, sau o putere suficient de mare pentru a-l lua de lângă Agnes.
  - Haide cu mine în Wilmington, spuse el dintr-o dată, accentul de Sudist citindu-i-se mai mult decât niciodată în voce. Vreau să-ţi arăt unde m-am născut. Ne putem duce în Georgia, la Atlanta sau la Charleston. Îţi pot povesti despre marele război din 1861 şi vom merge pe străzile pe unde, o dată, se plimbau domnii şi doamnele Georgiei din trecut, de unde îi alungaseră yankeii cu valurile lor neîncetate de militari în albastru.
  Mark îşi iubea originile şi era mândru de istoria Sudiştilor, lucru pe care voia să-l împartă cu Agnes mai mult decât orice.