born to be wild

[Lexie Stryder]

• Lexie încuviinţă, zâmbind, de această dată mai sincer şi mai cald decât înainte. Julieta se dovedea a avea mai multe lucruri în comun cu ea decât se aşteptase. Viperina ştiuse dintotdeauna că nu e atât de rea şi că, dacă ar fii depus un efort, ar fii reuşit să se înţeleagă. Însă problema fetei era că nu voia să se înţeleagă. Pentru că dacă ar fii trebuit depus un efort la început, pe parcurs, acel efort s-ar fii transformat în ceva mult mai rău. Şi nu voia să se străduiască să menţină o prietenie chiar acum, şi ştia că nici Julieta nu era chiar interesată în a menţine o prietenie cu ea. Era ceva reciproc.
  Cu toate astea, viperinei îi făceau plăcere micile lor ieşiri şi discuţii. Îşi amintea din vacanţă de când fuseseră în cimitirul din Peştera lui Godric. Fusese ceva chiar emoţionant şi cele două femei discutaseră şi se consolaseră una pe alta pentru pierderile lor. Şi îi plăcea chiar şi această discuţie pe care o purta chiar acum cu Julieta pentru că părea foarte uşor să vorbeşti deschis cu cineva care nu ţi-e prieten. Era ciudat de uşor să te destăinui cuiva care nu reprezintă o persoană foarte apropiată ţie pentru că îi poţi spune orice fiind sigură că nu vei avea probleme sau neplăceri.
  Viperina privi coridorul lung de pe care venise. Fiind absorbită în conversaţie şi în propriile gânduri, nu îşi dăduse seama pe unde venise. Şi totuşi, nu ştia exact în ce parte a castelului venise. Părea că era la subsol, însă viperina se întâlnise cu Julieta la etajul doi. Nu coborâseră nicio scară, aşa că Lexie era convinsă că greşea. Numai că unde putea să fie? Nu ştia când, însă ferestrele mari şi luminoase dispărură de pe coridor, aflându-se acum în întunericul întrerupt de focul mic al unor lumânări prinse pe pereţi în suporturi. Cele două fete ajunseră la capătul coridorului, care se împărţea acolo în cinci părţi diferite.
  'Unde suntem?' întrebă Lexie, aruncând o privire înapoi, spre un coridor întortocheat, care avea câteva ieşiri la fiecare doi metri. Habar nu avea de unde veniseră.
  Viperina îşi scoase bagheta şi vârful acesteia se lumină brusc. Se învârti, încercând să analizeze pereţii, însă toţi erau la fel, gri şi murdari. Dacă Julieta nu ar fii fost lângă ea, nu ar fii ştiut din ce parte începuse să se învârtă. Totul arăta la fel, oriunde te uitai.