Don't you ever let me go

[Christian Halroyd]

Era destul de tarziu, motiv pentru care iesi de nebun pe coridoare. Obisnuia sa o faca, mai ales in acele zile ploioase cand era pur si simplu destul de plictisitor sa iti petreci cele cateva ore libere in dormitor. In plus, avea nevoie de ceva de baut si o plimbare prin ploaie ca sa isi mai revina din starea posomorata ce il dominase in acea zi. Daca cei mai multi isi stricau buna dispozitie cand venea vorba de o vreme urata, el era mai mult decat incantat de cei cativa stropi si nori intunecati ce persistau totusi saptamani intregi in zona. Soarele nu facea decat sa il tina in camera, era adeptul unei vremi reci si usor zapacite, asa ca acea zi se anunta a fi perfecta pentru el.
Ii lua insa ceva timp sa ajunga in curte, asa ca pasi fara nicio graba pe coridor, avand mainile aruncate lejer in buzunarele pantalonilor. Ii statea in caracter sa fie mereu relaxat, sa le ofere celorlalti impresia ca nimic nu i-ar fi provocat o stare de agitatie ori ca i-ar fi schimbat atitudinea destul de indiferenta. Era in realitate preocupat de ce se intampla in jurul sau si cum stia sa acorde importanta doar celor ce conteaza, nu era nevoit sa se deranjeze prea mult cu fiecare lucru ce ii pica in cale.
Se opri in cele din urma in fata ferestrei, cantarindu-si decizia de a iesi afara sau de a se intoarce in dormitor, acolo unde probabil avea sa cada prada unei carti deja citite de 5 ori.