wild chid

[Aylee L. Lovel]

• Mentinu cat de mult privirea celeilate fete. Sau mai bine spus celeilaltei femei. Ochii verzi se priponira in cei albastrii pentru un numar de secunde carora le pierduse sirul. Relatia dintre cele doua fete fusese mereu ciudata, in primul rand pentru ca nu prea existase aceasta relatie. Da, erau colege de casa si de cancelarie, iar Aylee o respecta din cauza ca reusise sa obtina postul de sef de casa. Insa intreaga lor comunicare se oprea acolo, probabil asa fiind primul moment in care se aflau singure, doar ele doua. Sau cel putin putea sa spere ca erau singure. In padurea aceasta nu se putea sti niciodata sigur.
  Inclina capul intr-o parte pentru a putea auzi ultimele picaturi de ploaie ce loveau pamantul. Furtuna disparea la fel de repede si fara avertizare cum venise. Aylee se gandi ca era pacat, acum nu mai putea sa adoarma pe sunetul ploii, trebuia sa foloseasca metoda veche, care implica invartiri fara numar si priviri goale in tavan pana tarziu in noate. Asculta, de asemenea, la fel de atent, cuvintele fetei din fata sa. Din ceva motiv avea impresia ca prinsese o nota de falsitate in vocea acesteia, insa incerca sa nu o bage in seama. Stia ca era paranoica de felul ei, si daca ar fi ascultat de instincte ar fi spus la Lexie incerca de fapt sa o spioneze. Ce alt motiv ar fi avut sa iasa pe vremea aceea, chiar in Padurea Interzisa? Oricat incerca, nu reusea sa fac vocea din capul sau sa plece. Ii scapa un ras nervos, pe care incerca sa il acopere vorbind.
  -Eu urasc ploaia, atata timp cat nu o vad de la geaul meu ci live, spuse incercand sa zambeasca. Dar cred ca e de la instnictele de pisica, mai zise. Avea impresia ca discutia asta se indrepta intr-o directie ciudata, insa acum nu mai avea sa cum sa o intrerupa. Fara sa vrea incepu sa treaca in revista tot eea ce stia despre Lexie.