Don't you ever let me go

[Christian Halroyd]

Era liniste, insa chiar si in ciuda zgomotului provocat de stopii de ploaie ce se loveau din cand in cand de fereastra, nimic nu parea sa se mai auda pe fundal, totul pana ce o voce ii atrasese atentia. Nu fu curios initial sa ii afle sursa, poate fiindca nu realiza pe moment ca era si reala. Nu isi imagina des lucruri, dar stand atat de concentrat asupra imaginii de afara, ii putea trece prin minte destul de multe lucruri.
Zambi in cele din urma si avu tendinta de a privi in partea opusa. Odata ce insa vocea respectiva se auzi din ce in ce mai tare, se intoarse cu spatele la fereastra si urmari spre capatul coridorului, dinspre care o tanara parea sa vina in secunda urmatoare.
Era putin probabil ca cineva sa iasa la acea ora, pe o astfel de vreme, insa chiar si asa, isi dadu seama ca nu era in totalitate singur.
"Pot sa te invit la dans sau o sa-mi oferi ocazia de a te privi in continuare cum te simti bine de una singura?"
Sopti odata ce aceasta finaliza versul, in speranta totusi ca nu avea sa o sperie.