Child of light

[Fantine Tholomyes]

Fantine totusi era speriata de gandul ca va trebui hoinareasca singura prin tunelul necunoscul, care nu doar ii amintea, dar si era locul unde sufletele umane isi arunca haina ce carne si oase.Ii era despul de frica, insa se incuraja zicandu-si acele cuvinte care char au efect cateodata "Vei reusi!".
Intunericul nu era o probleme, il iubea asa cum iubesc fluturii lumina.O lega o poveste hazlie de acel detaliu al intunericului, pe care nu o spusese inca nimanui.Era despre ziua in care invinse aceasta frica, cu toate ca avea doar 5 ani!
S-ar fi descurcat cu vraja aia cu pasarile si spera sa foloseasca si patronusul daca ar reusi!Ar fi mandra de ea!
Acum era pregatita, se mai asigura odata ca tine minte vraja si porni prin tunelul din stanga.Se tot uita in urma, Colin era acolo, insa cand se asigura ca Fantine se tinea bine pe pozitie si era sigura pe sine, porni si el, doar ca pe tulelul dreapta.Acum cand nu il mai vedea pe Colin, veghind acolo, frica reaparu.Incepu sa tremure si isi dadu seama ca nu era frigul de vina, ci teama.Noroc de pasarelele mici de lumina sidefie care i se strecurau rapid prin par si ii gadilau pielea.Asta era ceea ce o mai inveselea.
Dupa o bucata buna de vreme realiza ca nici macar nu sapuse vraja cu lumina, si ca mergea prin bezna totala, prin care sprapungeau lucirile slabe ale pasarelelor vrajite.
"Lumos" rosti ea si cazu pe spate, impiedicanduse ,cand realiza ce avea acum in fata.