You better keep a distance

[Ema Snow]

• Isi ingropa iar fata in maini, ascultand cu atentie pasii delicati ai Viperinei. Ema isi dadu seama ca mergea ca o felina: usor si fara prea mult zgomot. Isi lasa mintea sa analizeze pentru cateva clipe actiunea scurta: cum Aylee se apropie de ea, cum se asaza pe canapea, amintindu-i Emei de felul in care statusera prima oara, cum se rezema de spatar... O distragere. O mica pauza in sirul gandurilor.
  O fetita mica ce se juca in curtea din spatele casei. Aceeasi fetita, invartindu-se de zor pe langa sora ei si razand de mama focului. Barbatul ce ii zambea din pragul usii, cu o scanteie trista in privire. Barbatul pe care ea va ajunge sa-l urasca si cel al carei morti o va lasa indiferenta. Cel care o va priva de anii normali de studiu, dar cel care o va ajuta, fara sa-si dea seama, sa devina mai puternica. Cel care ii va deschide mintea si cel care ii va oferi sansa de a lega prietenii puternice cu oameni incredibili.
  Nu. Trebuia sa se opreasca din a gandi asa ceva. Nu facea bine. Se abtinu ca sa nu ofteze. Cumva, muschii ei erau aproape in totalitate relaxati, iar asta ii facea greu de controlat. Ca si cum era paralizata. Asa ca nici macar nu tresari cand o auzi pe Aylee vorbind, chiar daca faptul ca vocea ei venise de undeva atat de aproape o surpinse. Isi deschise ochii, usurarea pe care o simtea aproape vizibila in verdele lichid. Ema isi intoarse privirea spre fata, zambind bland. Nu avea nici cea mai mica idee cum ar putea sa ii multumeasca pentru distragere, dar stia ca o va face candva.
  Ridica din umeri.
  " Depinde din ce punct de vedere privesti lucrurile. Constient vorbind, da, am venit aici din intamplare. Insa nu neg posibilitatea ca inconstientul sa ma fii adus aici, desi acum nu vad exact motivul" ridica iar din umeri. " Dar tu, Ayls?"