better late than never

[Aylee L. Lovel]

• Inca un pas. In spatele sau se auzea inca zgomotul castelului Hogwarts. Inca un pas. Se auzi un fosnet din Padurea Interzisa. Nu mai avea de strabatut decat cativa metri pana sa ajunga la marginea domeniului Hogwarts. Parcurse dinstanta repede, fara zgomot. Ca o pisica. Cand simti acel mic impuls electric care ii indica faptul ca nu se mai afla atat de aproape de castel pe cat parea, viperina inchise ochii. Incerca sa se concentreze asupra locului in care vroia sa ajunga, insa cu miile de ganduri care ii strabateau mintea ii lua ceva mai mult timp decat se asteptase. Dar reusi in cele din urma sa mentina imaginea destul timp incat sa poata Disparea. Un poc indica faptul ca reusise sa ajunga undeva. Nu ca ar fi fost nevoie, caci schimbarea brusca a directiei vantului era un indiciu destul de evident.
  Deschise ochii, gasindu-se fata in fata cu o cladire veche si darapanata, mai mult o mana de ruine decat un conac impunator, asa cum fusese candva. Uita sa respire pentru un lung moment, expirand apoi zgomotos aerul rece. Stia ca locul nu mai era asa cum fusese candva, insa nimic nu o putuse pregati pentru ceea ce vedea. Aproape ca ii venea sa planga, insa isi dadu seama ca asta nu ar fi avut nici un sens. Nu avea cum sa o ajute asta. Pentru propria casa nu ai plange. Ignora vocea din capul sau, sperand ca asta o va face sa dispara. Inspirand puternic din aerul rece ce ii invada caile respiratorii, plamanii, isi aranja mai bine pe umar geanta. Nu era acolo ca turist de rand, avea ceva de facut, ceva ce spera sa termine cat mai repede.
  In spatele sau cerul incepu sa se intunece si injura in gand pentru ca nu luase in calcul faptul ca acum zilele erau mai scurte. Se mai linisti, totusi, cand isi aminti ca trebuia sa fie un han in sat, unde putea sa stea peste noapte. De asemenea, se felicita in gand pentru alegerea de a nu-si lua tocuri, caci pentru a ajunge in spatele casei, acolo unde dorea, avea de trecut prin niste tufisuri crescute salbatic, fiind lipsite de ingrijire inca de pe vremea cand proprietarul traia. Nu mica ii fu mirarea cand observa o silueta in fata sa. Nu putea decat sa spere ca era un incuiat curios.

Aylee