wild chid

[Aylee L. Lovel]

• Cantari pentru cateva secunde propunerea viperinei. Nu mai ploua, iar de dormit mai mult ca sigur ca nu avea sa doarma inca, nici chiar daca s-ar fi dus in castel si s-ar fi intins in patul sau cald si pufos. Pe de alta parte, trebuia sa isi puna intrebarea daca chiar vroia sa se duca cu Lexie in adancul Padurii, unde putea sa se intample. Isspira adanc, ca sa isi limpezeasca mintea. Exagera. Din cate stia ea, ea si cu Lexie erau de aceeasi parte a unui camp de lupta inca neconturat. Nu avea de ce sa reactioneze asa.
  Isi stranse in mana bagheta si afisa un zambet care spera sa fie plin de incredere. Porni cu pasi masurati in directia viperinei, dupa care se intoarse inspre padure, indicand faptul ca era gata sa porneasca. Pasea cu atentie, in parte pentru a evita baltile formate in solul moale si in parte pentru a putea sa auda orice zgomot. Esti mult prea incordata. Relaxeaza-te, ce se poate intampla? Ar fi trebuit sa recunoasca din nou ca vocea aceea enervanta si mereu prezenta in capul ei avea dreptate, insa din cauza tonului sarcastic pe care il folosise hotari sa o ignore. Totusi, mari un pic pasii.
  -E o seara placuta,totusi, spuse, din cauza ca nu stia ce altceva ar putea sa zica. Era clar ca daca acceptase invitatia fetei de a veni in padure, atunci trebuia si sa poarte o conversatie, chiar daca ar fi fost doar una superficiala. Nu fusese niciodata buna la asta si se indoia ca avea sa inceapa acum sa isi slefuiasca talentul, insa macar incerca. O creanga rupta o facu sa tresara, dupa care isi dadu seama ca ea fusese de vina. Avea nervii mult prea incordati si nu isi dadea seama de ce. Era imposibil ca toti sa fie creati de plimbarea prin padure.