born to be wild

[Julieta D. Thibault]

• Nu avea nici cea mai mica idee cum aveau sa iasa de acolo insa trebuia sa o faca, nu puteau sa ramana pe veci acolo. Incepea sa creada ca era blestemata sa pateasca cate ceva in fiecare zi, exceptie weekendurile in care avea si ea liniste. Lua o gura de aer, una mare pentru a ii se oxigena creierul si a gandi un plan bun, daca aveau sa aleaga calea gresita si sa nu fie bine? Sa nu mai iasa de acolo veci? Scutura capul brusc lasand firele de par brunete sa se duca intr-o parte si in alta, nu trebuia sa gandeasca asa ci optimist, doar deaia se zicea ca trebuie sa vezi mereu partea plina a paharului.
  
  Asculta cu atentie ce zisese viperina si dadu din cap afirmativ digerand informatiile si apoi gandind un plan, luand etapele rand pe rand. Mainile ii erau incrucisate la piept, le lasa sa cada pe langa corp si spuse:
  - Pai, pentru inceput nu o sa stam aici si sa..nu stiu, sa asteptam sa fim salvate de Feti Frumosi pe cai albi, ori ne despartim si cautam o iesire, ori mergem impreuna pe o cale. Insa eu cred ca varianta cea mai buna e prima si asa aflam mai repede raspunsul, ce zici? Murmura ea in cele din urma privind-o pe Lexie, nu voia sa scape de ea ci sa scape de acolo cat mai repede.