born to be wild

[Lexie Stryder]

• Lexie privi în jur, cu o expresie aproape prea calmă ca să fie naturală. Îşi ridică bagheta la nivelul ochilor, aşa încât lumina să îi cadă în faţa ei, ca să vadă ce face. Tresări violent când Julieta început să vorbească, din cauza faptului că fusese mult prea concentrată pe gândurile ei şi avusese ca scop să îşi ţină faţa calmă, să fie stăpână pe ea. Nu se putu abţine să nu zâmbească uşor când îi auzi vorbele.
  'Nu ne putem despărţi,' spuse ea, ridicând din umeri. 'Dacă tu găseşti ieşirea, nu ai cum să mă anunţi pe mine şi invers. În plus, am putea amândouă să ne pierdem şi să nu ne găsim una pe alta şi nici ieşirea. Două capete sunt mai bune decât unul singur, aşa că eu zic să mergem împreună.'
  Creierul viperinei începuse să se limpezească şi să se calmeze, chiar dacă era tensionat. Cu toate astea, încordarea pe care o simţea femeia acum era productivă pentru că o ajuta să gândească mai repede sub influenţa adrenalinei şi a fricii. Ăsta era secretul, să gândeşti limpede. Atunci e imposibil să nu reuşeşti să rezolvi orice problemă ai avea.
  Vor ieşi de acolo, trebuiau să gândească astfel, altfel se pierdeau pe ele însele şi motivul pentru care trăiau.
  Viperina îi făcu semn Julietei să o urmeze şi o luă pe coridorul din faţa ei, fără să se gândească. Oricum nu avea de unde să ştie în ce parte mergea, aşa că era singura opţiune.