two birds never sing the same song

[Astrid Eir Osmund]

• Obrajii incepura sa-i revina la culoarea normala, iar acest lucru o facea sa se simta mai comfortabil. Prezenta lui Victor mereu o stanjenea pentru ca era mult prea perfect in tot ceea ce facea. Nu parea sa greseasca nimic si era cu mult mai inteligent decat era ea. Aceste lucruri n-o deranjau insa, ci o faceau sa fie mai puternica si sa-si doreasca mai tare sa ajunga aproape de perfectiune.
  Incepu sa clipeasca destul de des si isi ascunse repede privirea. Ceva i speria. Simtea o presiune enorma exercitata asupra ei si nu stia de unde venea aceasta. Era oare vorba de privirea profunda a lui Victor sau poate ca abia acum reusea si ea sa vada cu adevarat ce se ascunde in ochii lui intunecati.
  
  'Cred ca am destule motive' raspunse ea si isi dadu ochii peste cap.