Not going to fight this

[Colin Hawkeye Rovson]

• Mda... Stiuse el ca uitase ceva. Il obsedase gandul asta toata dimineata, dar de fiecare data isi gasea o distragere. Legatul siretelor, punerea cufarului in portbagajul masinii, aglomeratia pe care o vedea prin parbriz, vorbele mamei lui si sfaturile pe care i le dadea, de parca era un copil de cinci ani ce pleca pentru prima data de unul singur. I-ar fi placut sa vina cu tatal lui la gara. El nu era niciodata atat de sentimental. Oricum, se parea ca planul familiei cu ' nu o lua pe Miremel caci o vom trimite saptamana urmatoare cu cartea pe care o s-o cumparam de la Londra' se dusese pe apa sambetei. Miremel trebuise sa vina mai devreme - probabil ca isi luase zborul imediat dupa plecarea lui Colin; sau imediat dupa ce tatal lui realizase ce era in plus prin casa si cat ii luase sa scrie biletul. Si cum era o bufnita mica, era imposibil sa o trimite cu matura.
  Zambi usor, ridicandu-si privirea de pe notita si uitandu-se in gol pe fereastra. I se parea destul de normal. Asa se intamplase si anul trecut. Si atunci aproape ca se isterizase, crezand ca a pierdut matura prin tren. Durase saptamani intregi ca sa-si gaseasca curajul sa le trimita alor lui o scrisoare prin care sa-i anunte de neatentia sa. Primise inapoi un raspuns gen' ' Care matura? Cea pe care ai lasat-o acasa?' Isi inchise ochii, iar zambetul i se largi. Da... Era atat de prostanac cateodata. Poate ca trebuia sa se calmeze nitel si sa ia lucrurile mai incet. Sa nu se mai invarta ca un titirez de colo-colo, de parca ar face reclama la baterii.
  Tresari cand simti ceva pe mana si isi deschise panicat ochii, numai pentru a intalni verdele din ochii Viperinei. Se uita buimac la ea, apoi in jur, neintelegand ce se intamplase. Colin se ridica de asemenea in picioare, dandu-si seama cat de scunda era fata in comparatie cu el. Ridica usor o spranceana, dar nu-si retrase mana.
  " E totul in regula?" intreba el.