change the voices in your head

[Mark Wilson]

• I-ar face plăcere gândi Mark. Nu se sperie, nu dă înapoi. I-ar face plăcere să vină cu mine, într-un loc străin, unde nu cunoaşte pe nimeni. Ar fii doar ei doi, plimbându-se prin Wilmington, apoi poate mai mergeau pe Raleigh sau Myrtle Beach. Pe urmă, puteau să viziteze şi ceva din North Carolina, să-i povestească despre poveştile despre război pe care i le spunea mama ei, care le ştia la rândul ei de la bunica şi tot aşa. Să-i împărtăşească groaza cu care Sudiştii priveau uniformele albastre şi obrajii ce li se înroşeau femeile atunci când rochiile le zburau mai sus de glezne, dezvelind dantela pantalonaşilor.
  Avea atâtea de-i povestit, încât aproape că se înneca cu propriile lui cuvinte. Încercă să-şi facă ordine prin gânduri, reuşind să spună doar o propoziţie deodată.
  - Vom fii doar noi doi. Şi plaja. Şi vom face excursii şi călătorii, spuse el, calm. Vreau să-ţi arăt tot ce Sudul mi-a arătat mie. Vreau să fii fericită.
  Îi sărută creştetul uşor, apoi privi iar răsăritul. Soarele era acum în totalitate pe cer şi urca uşor, împrăştiind raze din ce în ce mai puternice.
  Mark nu-şi dădu seama în acel moment ce însemnase răsăritul de atunci. Însă mai târziu, avea să ştie că nu era doar începutul unei noi zi. Era adevăratul început al vieţii lui.