You better keep a distance

[Ema Snow]

• Poate era mana destinului la mijloc. Poate ca vreun zeu - sau mai multi - sau orice putere supranaturala exista se jucase cu ea. Ii daruise dorinta de hoinarire si ii oferise singura cale de scapare intr-un moment pierdut. O usa banala care avea sa o duca spre o personalitate total opusa. Si asta deoarece zeii ii aruncasera o fata care sa-i trezeasca curiozitatea, asigurandu-se ca Ema nu avea sa plece, insa o fata care sa o faca pe Soimeanca mai retinuta decat de obicei. Si asta pentru ca isi dadea seama ca relatia ei cu Aylee era ceva mai deosebit. Ceva cu schepsis. Daca in mod normal nu ar fi trebuit sa o bucure asta, Ema isi dadea seama ca ii convenea mai mult situatia actuala. Pentru ca isi dadea seama ca daca cele doua vor ajunge candva sa lege o prietenie, atunci era pentru ca fiecare depusese ceva efort. Era pe merit. Zambi usor la gandul asta. Poate ca pana la urma chiar era mana destinului la mijloc, desi ea nu stia daca putea sa se increada sau nu in astfel de teorii si concepte.
  Isi intoarse privirea spre Viperina, pe jumatate surprinsa sa o vada acolo unde era. Nu-si aducea aminte cand o vazuse miscandu-se si pentru o clipa se simti neatenta. Se culese de pe podeaua rece, scuturandu-si cu miscari scurte blugii. Isi indrepta spatele si ii zambi bland Viperinei. Nu spuse nimic, doar aproba cu o miscare a capului si pasii inainte.
  Isi inchise ochii si se opri in apropierea Oglinzii. Nu stia ce sa zica. Avea senzatia ca stie ce urma sa vada, insa exista o voce mica in mintea ei ce-i spunea contrariul. Mai facu un pas si isi deschise ochii, insa se intoarse spre Aylee. Nu avea sa se uite inaintea ei, deoarece fata folosise cuvintele 'hai sa ne uitam in oglinda', nu 'hai sa te uiti'. Asa ca se intoarse cu spatele spre Oglinda. Continua sa zambeasca usor, asezandu-se intr-o asteptare rabdatoare.