change the voices in your head

[Agnes Marie Lovel]

• Da. Stia deja asta. Comportamentul lui ii dadea de inteles. Ea ii raspundea. Si ea isi dorea ca el sa fie fericit, de aceea accepta toate lucrurile acelea. Stia ca.. prin fericirea ei, si el era fericit. Si-i placea sa-l vada zambind. Mai ales daca zambetul acela era provocat de ea. De modul in care vorbea, radea si se comporta. Savura silentios clipa in care Mark ii saruta crestetul. Numai cea mai mica atingere a lui o facea sa radieze. Era de necontrolat. Amandoi erau. Ea nu ar fi renuntat vreodata la el. Nici chiar daca el ar fi renuntat la ea.
  Doar noi doi.Repeta Agnes. Gandurile acelea, vorbele lui Mark, o faceau sa zambeasca. Chiar sa rada. Nu isi imaginase macar, ca va ajunge in Wilmington. Stia ca magia ii permitea asta, si ca putea profita de magie pentru a ajunge oriunde, oricand, insa nu. Nu voia sa se duca singura. Fara vreun scop. Singura. Acum nu se ducea singura, si se ducea fara vreun scop anume. Doar.. asa. Doar pentru a admira frumosul din copilaria lui Mark. Splendidul. Tot ceea ce ea nu si-ar fi imaginat vreodata. Locuri pe care nici macar buniciii ei nu calcasera. Fiindca nu fusesera interesati. Nu fiindca pe atunci nu existase, sau fiindca bunicii ei nu avusesera mijloc de transport. Isi retrase mana, care se afla pe talia barbatului, pozitionand-o pe fata acestuia.
  "Iar eu nu vreau ca doar eu sa fiu fericita. Vreau ca si tu sa fii fericit. Avem acelasi scop."Isi apropie usor, nesigura fata de a lui, fruntea ei, fiindca acum la acelasi nivel cu a lui Mark. Il saruta, usor apasat, intr-adevara, deoarece se temea. "Ai inteles?"intreba aceasta in cele din urma, zambind spre el.