born to be wild

[Lexie Stryder]

• Lexie privi cu atenţie pandantivul roz şi pufni. Era atât de ironic. Un lucru roz şi feminin, luminos şi ciudat într-un loc atât de straniu şi întunecat. Îşi luă bagheta şi atinse cu lemnul ei lanţul pe care era agăţată piatra roz. Îl ridică în aer, studiindu-l cu o atenţie interesată.
  'Nu ştiu ce să zic,' medită viperina pe un ton nehotărât.
  Problema ei era că nu ştia dacă putea să aibă suficientă încredere încât să atingă acel obiect ciudat şi nelalocul lui, însă îi era frică să îl lase acolo şi să plece mai departe pentru că era o şansă destul de mare ca acel lucru să fie cheia ieşirii lor.
  Lexie îşi drese discret glasul, apoi, simţi cum borboane de transpiraţie i se formară pe frunte. Era stresată şi începea să se alarmeze. Dar nu, nu trebuia să facă asta. Trebuia să se concentreze şi să îşi urmeze intinctul. Atunci când nu ştiai ce să faci, soluţia era să aflii ce vrea instinctul tău să facă.
  Viperina îşi întinse mâna aproape inconştient şi prinse pandantivul în palma albă. Îşi închise ochii pentru o secundă, pregătită pentru ce era mai rău. Însă piatra era în mâna ei, împrăştiind lumină roz printre degetele strânse ale tinerei. Lexie scoase un râset fără umor de uşurare, apoi inspiră adâc aer în piept. Obiectul era foarte rece în comparaţie cu lumina care inspira căldură şi însufleţire.
  Simţi cum obicetul se zbătu în mâna ei şi îl lăsă să îi iasă din palmă. Se ridică în aer, stând suspendat pentru câteva clipe. În el se citea, ca între nişte nori de abur alb o săgeată care indica direcţia dreaptă. Gâtul lui Lexie pocni când îşi întoarse privirea în acel loc.
  'Se pare că ne va arăta drumul spre ieşire,' spuse viperina, cu un zâmbet fericit.