Merlin's little request

[Ema Snow]

• Ema isi intoarse usor capul spre Julieta, zambinfu-i sincer. Habar nu avea daca vor muri acolo sau nu, insa, indiferent de situatie, isi dorea sa sfarseasca cu capul sus. Sa termine cu demnitate si stiind ca nu era singura. Intr-ul fel, era bucuroasa ca avea sa se termine alaturi de Julieta. Da, avea persoane pe care le stia de mai mult timp, dar alaturi de Cercetasa trecuse prin cateva intamplari ce vor ramane pe veci in memoria ei. Si ajunsese sa tina la Juls ca la o membra a familiei intr-un timp scurt.
  Zambi, observandu-l pe Arthur in multime, inaintand gales spre ele. Mai mandru decat il vazuse pana atunci, cu o expresie solemna pe chip. Ochii lui... Erau mai reci, lipsiti de viata. Duri. Furiosi.
  " Asa si e!" se facu vocea lui Arthur auzita peste multime. " Iar ele au partea de vina. Au fost judecate pe drept si iata-le acum, aici, in fata voastra! Si cred ca e suficient ca eu sa dau verdictul final, desi asta nu va schimba prea mult situatia"
  Emei nu-i venea sa creada. Era aceea o tradare cumva? Soimeanca pufni. Tradata de un limbric de rege. Brusc, nu-i mai pasa de nimic. Se uita fix in ochii lui, incercand sa-l domine cu verdele ei. Arthur ii intoarse privirea.
  " Eliberati-le!" spuse el dupa o pauza lunga si le zambi usor celor doua.