change the voices in your head

[Mark Wilson]

• Mark râse. Nu era un râs batjocoritor, sau unul răutăcios. Pur şi simplu un râs de bucurie. Ea voia să meargă cu el în Wilmington. Nici nu putea să ceară ceva mai mult de atât.
  - Mergem azi, dacă tu îţi doreşti, spuse el. Mergem chiar acum !
  Nimic nu îl făcea mai fericit decât fata asta din faţa lui, iar ceva încerca să se transmită din piept, în cutia craniană, numai că se tot pierdea undeva pe drum. Creierul înceta să constate că Mark s-ar fii putut ataşa atât de repede şi atât de tare de cineva. Numai că inima îi spunea clar, fiecare bătaie. Pentru prima dată în viaţă, Mark se hotărî să-şi ignore creierul.
  - Povesteşte-mi despre tine, spuse el către Agnes. Părinţii tăi, casa ta, şcoala şi celelalte.
  Mark reluă jocul cu şuviţele roşcate de păr, care îl fermecaseră din prima. Viitorul i se arăta atât de clar înainte acum ! El, care niciodată nu-şi făcuse planuri, îşi vedea acum întreaga viaţă înainte ochilor, şi din niciun moment nu lipse Agnes.
  Păcat că fata nu apucă să-i satisfacă curiozitatea. O voce din spatele lui spuse pe un ton neutru:
  - Îl caut pe Mark Wilson.
  Mark se întoarse intrigat, studiind bărbatul din faţa lui.
  - Eu sunt, răspunse el, precaut, ridicându-se în picioare.