Merlin's little request

[Julieta D. Thibault]

• Ea nu zambi inapoi regelui, din vina garzilor lui stupide ajunsesera aici si mai ales se facura de ras in fata atator oameni. Nu o interesa ultima chestie prea mult, insa se saturase sa fie marioneta tuturor si sa o zboare dintr-o parte in alta. Dupa ce fusese eliberata de catre calaul acela si garzi, se intoarse spre tipul care o amenintase inainte si ii dadu o palma zdravana, spre mirarea ei toti incepura sa susoteasca si sa se mire.
  - Asta e pentru ca nu stii sa-ti tii mainile acasa si pentru ca esti un..idiot care ma ameninta fara rost! Murmura ea in cele din urma, soimeanca se afla undeva jos langa Arthur iar cercetasa cobora pe niste trepte.
  Ajunse in dreptul soimencei si a regelui, regele era frumos, inalt, brunet cu ochii albastri si oricine s-ar fi topit dupa el, insa pacat ca erau in secole diferite iar tanara..era ocupata. Se intoarse fugitiv spre Ema, zicand:
  - Haide, nu vreau sa mai stau nici macar o secunda aici. Murmura ea in cele din urma si o lua la fuga spre cea mai apropiata iesire insa fusese intrerupta de Arthur care o intoarse din drum si ea zise:
  - Ce? E de ajuns ca garzile tale mai ne-au taiat gatul daca nu ajungeai la timp, instruiestele sa-si tina mainile acasa alta data!