born to be wild

[Julieta D. Thibault]

• Privi si ea cu atentie medalionul care licarea incet insa in acelasi timp avea culoarea roz, un roz pal frumos care inspira feminitate si nicidecum nu avea ce sa caute in acel loc intunecat, friguros si mai ales pe un coridor din castel. Isi indrepta privirea catre viperina cand vorbi, de ce mereu oamenii nu stiau ce sa zica si ea trebuia sa gandeasca sau sa zica prima ceva? Nu o interesa faptul ca incepea prima o chestie, insa daca gresea sigur avea sa fie data vina pe ea si atunci ea trebuia sa-si asume vina, patise asta de multe ori insa nu credea ca era cazul lui Lexie. O vedea pe tanara o femeie puternica care stia ce voia, stia unde sa mearga cand avea nevoie de ajutor si iesea din situatiile cele mai grele, dupa parerea tinerei cercetase.
  
  Dadu usor absenta din umeri si dadu sa ia aer medalionul care era suspendat de degetele lungi si fine ale viperinei, insa observa ca acesta indica o sageata, o directie spre partea dreapta care putea fi salvarea lor, niciodata nu puteai stii ce noroc iti surade sau apare in cale.
  - Haide sa-l urmam, altceva mai bun nu avem. Ii raspunse Julieta cu un zambet fericit pe buze, insa sec in acelasi timp. Se ghida dupa Lexie care tinea medalionul inspre partea dreapta.