born to be wild

[Julieta D. Thibault]

• Inghiti in sec, nu stia ce sa faca sau daca aveau sa mai iese vii din asta. Insa stia ca trebuie sa iasa de acolo, impreuna cu Lexie. Cum era si in armata, nimeni nu era lasat in urma si mai ales o colega de la Hogwarts, chiar daca nu erau la aceleasi case. O urma pe Lexie indeaproape fara sa scoata un sunet, considera ca daca taceau amandoua nu aveau sa se ia la harta prea curand si era bine asta, pentru moment. Nu ii putea intoarce spatele in situatiile de genul, nu avea sa o faca desi poate viperina in gand voia sa ii faca asta ei, nu avea de unde sa stie ce gandea tipa din fata ei. Insa, se invatase cu timpul sa accepte si oamenii cu care in trecut avusese divergente, iar Lexie era un bun exemplu pentru asta. Aveau sa iasa impreuna din asta, daca tot impreuna intrasera in prostia asta sau ce o fii dincolo de ea. Inghiti in sec si urmari cu atentie fiecare coltisor si curba ce o luau, incepea sa creada ca isi batea joc de ele aceea sagetuta roz spre o culoare albicioasa.
  
  Ofta si apoi se opri brusc cu un sunet al tocurilor ei destul de prompt insa nu baga de seama asta, ci imensa usa din lemn de ulm care parea veche, nefolosita de secole insa in stare destul de buna, cat sa nu cada pe cele doua profesoare. Isi umezi buzele si intra in urma viperinei, ramase din nou blocata vazand camera decorata de zici ca stateau aici niste soareci de secole, doar ca aici vorbim de soareci imensi, cam cat ele. Isi scutura capul pentru a nu mai gandi atat de aiurea si apoi analiza fiecare lucru din camera, inclusiv peretii care erau murdari si lipsiti cu o culoare de galben deschis deschis, groaznic dupa parerea ei. Se intoarse cand auzi vocea viperinei si spuse:
  - Nu stiu, poate sa asteptam sa vina un semn ceva...si uite-l. Nici nu apuca sa termine bine de zis caci o bufnita micuta si simpatica isi afacu apritia cu un plic, il lasa viperinei sa-l deschida insa in momentul celalalt se auzi o injuratura din partea ei:
  - Holy shit! Ce sunt astea? Adica stiu ce sunt, insa pentru ce sunt. Si unde e scrisoarea? Murmura ea in cele din urma acum stand spate in spate cu Lexie caci camera era acoperita de oase dintr-o parte in alta. Nu stia ce sa zica, insa analiza fiecare os in parte si apoi zise:
  - Pe plic scria, camera oaselor, hogwarts. Poate ca astea ne vor conduce inapoi la castel, de unde am venit. Zise ea si lua un os, acesta se rupse instantaneu in doua lasand o foita mica, pe care scria un citat in franceza.
  - Grozav, mai rau de atat nu ne putea merge? Continua ea cu o spranceana ridicata si apoi sari peste viperina la pamant cand observa un laser rosu care era sa le reteze capurile insa cercetasa fusese pe faza.